Isaccea [Noviodunum] 3

"Reconstruția oraşului in con­turul mai bine cunoscut arheologic pentru epoca Dominatului pare sa fi inceput la scurta vreme de la aceste evenimente, dupa cum au aratat unele detalii oferite de sapaturile de salvare, cel mai probabil deja in timpul imparaţilor Aurelian şi Probus, pentru ca e1e sa continue masiv sub Diocletian şi Constantin cel Mare. Incinta masura acum pe latura de N (din­spre Dunăre) cca 200 m, zidul de aparare avand grosimea de peste 3 m şi fiind prevazut pe aceeaşi latura cu şapte turnuri de apărare semicirculare la exterior, dintre care doua flancau o poarta - insta­laţie portuara. S-au construit noi thermae, o serie de edificii din aria de N, intre care şi o bazilică, toate adaptate noii forme a incintei. Intr-o porţiune din­spre E unde zidul de aparare a fost dublat (exista doua ziduri la 12 m unul de celalalt) . Valurile şi şanţurile şi azi par­ţial vizibile in teren in jurul fortificaţiei au fost lucrate, in momente diferite, in aceeaşi epocă a Do­minatului, inconjurand in scop defensiv oraşul refor­tificat cu ziduri şi populaţia aşezata extramuran. Ramanand staţie importanta de flota, Noviodunum a devenit acum sediu al leg. I Iovia Scythica in a cărei sarcina cădea apărarea graniţei nordice a provinciei. Aici se afla in continuare sediul prefectului flotei de la Du­narea de jos, numita acum Classis Ripae Scythicae, potrivit unor ştampile tegulare gasite chiar la Noviodunum Tot la Noviodunum a staţionat din sec. 4 şi unitatea de milites primi Constantiani. La Noviodunum a fost legat in 369 podul de vase unde, in mijlocul fluviului → Valens a incheiat cu → Athanaric tratatul de pace dintre Imp. şi goţi (, prin care se limitau subsidiile acordate acestora şi patrun­derea lor in Imp. şi se reduceau la doua aşezari ro­mane de pe malul drept al Dunării punctele de târg şi schimburi comerciale cu goţii la Dunarea de jos. Ulterior, oraşul a mai suferit distrugeri şi reparaţii succesive. In cursul primei jumataţi a sec. 5, un şef al federaţilor pe nume Valips, pe cat se pare hun, s-a rasculat impotriva romanilor şi, luand in stapanire oraşul Noviodunum, aceştia au fost nevoiţi sa-l asedieze. Printre refacerile mai importante amintim pe cele din timpul lui Anastasius şi Iusti­nian, cand Noviodunum a devenit reşedinţa episcopala, in a carei jurisdiţie se aflau şi bazilici paleocreştine importante ca aceea adapostind cripta cu martiri de la Niculiţel. Oraşul a supravieţuit, potrivit desco­peririlor arheologice, numismatice şi surselor litera­re, pana la inceputul sec. 7, cele mai tarzii monede fiind de la Phocas. Lor li se adauga şi o serie de sigilii bizantine din aceeaşi epocii şi mai târzii. Prin­tre sigiliile din sec. 6 se numara şi trei sigilii impe­riale de la Iustinian, aratand inca o data şi pe aceasta cale importanţa centrului de la Noviodunum."

Alexandru Barnea in :

Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României,
vol. III, M-Q, Constantin Preda (coord.),Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000, p. 204-206

Isaccea [Noviodunum] 2

"Pentru epoca Principatului s-a constatat, prin săpaturile arheologice de salvare de pe malul Dunării, existenţa unei serii de edificii importante - thermae, locuin­ţe, probabil fragmente din incinta etc. - dispuse fie sub latura de N a incintei romane târzii sau în dreptul acesteia, fie mai la V de colţul ei de N- V, fapt care a arătat încă de la început o întindere mai mare către V a fortificaţiei, restrânsă la cca jumatate din lung. în epoca Dominatului, după cum au indicat ulterior şi cercetarile aerofotogrametrice. Totodata, s-a obser­vat graţie aceloraşi s[paturi şi o retragere către S, deci spre o cotă de nivel superioară, a liniei de for­tificare dinspre Dunăre, probabil în urma creşterii cotei de inundaţii între sec. 2 şi 3 d.Hr., deoarece unele construcii timpurii dezafectate au fost clar suprapuse de noul zid nordic de incinta, cel mai bine înregistrat pâna acum. Din cele "trei faze" mai im­portante stabilite prin sapaturile de salvare, prima aparţine epocii Principatului. Aceleiaşi epoci îi revin majoritatea descoperirilor epigrafice (14, dintre care doua în lb. gr.), precum şi numeroase ştampile tegu­lare ale flotei şi ale legio V Macedonica. Pe una dintre cele mai importante inscripţii de la Noviodunum se afla numele unuia dintre ultimii comandanţi ai flotei moesice, Postumus, cunoscut doar pe aceasta cale, precum şi a doi funcţionari militari din serviciul acestuia. Im­portanţei documentare a inscripţiei i se adauga şi calitatea suprinzatoare a unora dintre cele mai reu­şite imagini poetice întalnite în epigramele latine ver­sificate, destul de rare de altfel, în Dobrogea romană. Din celelalte documente epigrafice precum şi din reprezentari sculpturale etc. de la Noviodunum trebuie să re­ţinem şi unele aspecte ale vieţii spiritua1e din epoca romană timpurie: cultul lui Herak1es, Bacchus sau Dominus şi Domina. Alte descoperiri - ceramica, unelte, obiecte diverse de uz comun, piese de arhi­tectura monumentală, monede numeroase etc., vor­besc despre importanţa economica a centrului de la Noviodunum în epoca romană înca foarte de timpuriu, din cursul sec. 1 d.Hr., când mai continuau schimburi cu lumea greco-orientala, direct sau prin intermediul porturilor de la Marea Neagră, dupa care oraşul se integreaza treptat vieţii economice romane. Primea­ză în acest sens specificul limesului de la Dunărea de jos, unde se remarcă în sec. 2 şi 3 predominanța importurilor şi produţiei locale de factura apuseană şi sudică în detrimentul celor greco-orientale care vor reveni în cursul sec. 4. Una dintre ultime1e dis­trugeri importante ale oraşului in epoca Principatului va fi fost cea datorata atacului goţilor şi herulilor din jurul anului 267 şi marcata de ingroparea in timpul lui Gallienus a unui tezaur de 1071 monede, în zona necropolei tumulare."


Alexandru Barnea in :

Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României,
vol. III, M-Q, Constantin Preda (coord.),Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000, p. 204-206

Isaccea [Noviodunum] 1

"Noviodunum (astazi Isaccea, jud. Tulcea), aşe­zare fortificată romană şi apoi bizantina, ale cărei ruine se află în partea de E a oraşului modern, pe promotoriul înalt de peste 20 m de pe malul drept al Dunării, la "Pontonul Vechi" sau "Eski-Kale" (în lb. tc. "Cetatea Veche", toponim sugestiv pentru cu­noaşterea cetaţii înca din evul mediu).

Cetatea a apărut şi s-a dezvoltat în dreptul unuia dintre cele mai importante vaduri ale fluviului, ultimul înaintea Deltei, unde apele Dunării se strâng la o laţime mai mică de 1 km, având cap de pod pe malul stâng cetatea Aliobrix (azi Orlovka, Ucraina). Ruinele dinspre N ale oraşului şi portului antic se întind, mai uşor observabile, de-a lungul plajei inundabile pe cca 300 m cu o latime de cca 15-20 m. Ele continua spre S înca peste 200 m, întreaga arie de locuire fiind înconjurată, dincolo de zidul de incinta, dez­velit spre S prin săpaturi arheologice în perioada 1997-2009, cu trei valuri de pământ cu şanţuri de apărare. La S şi E de cetate se întind pe o suprafaţă mult mai mare urmele aşe­zarii civile şi, dincolo de valuri, până la căţiva km distanţă, necropolele ei din epoci diferite. Au fost identificate şi drumurile antice în direcţiile S, S-V şi E, precum şi unele apeducte care alimentau oraşul dinspre S. Prin poziţia sa, Noviodunum a avut un rol militar şi comercial important înca dinaintea venirii romani­lor. Descoperirile arheologice - în special cera­mica, începand cu prima epoca a fierului, locala şi elenistica, împreuna cu monede din sec. 4-1 î.Hr. etc. - şi apoi păstrarea de către romani a numelui de origine celtică menţionat în sursele literare din epocile Principatului, Dominatului şi chiar ulterior (Ptol., III, 10,2,5; Tab. Peut., VIII, 4; It. Ant., 226, 1; Not. Dign., Or., XXXIX, 25, 32, 33; Amm. Marcell., XXVII,S, 6; Themistios, Or., X; lord., Getiea, 35; Hierocles, Syneed., 637, 13; Cod. Theod., X, 21,1; 15,2; Cod lust., X, 2, 4; XI, 9, I; Procop., De aed., IV, II; Not. Ep., 532; Geogr. Rav., IV,S, 16; Const. Porphyr., De them., II, 47, IS), arată că aşezarea romană a suprapus una getica importantă. Cu anexarea terititoriului Dobrogei la provincia Moesia Inferior sub Vespasian, Noviodunum şi-a început evo­luţia militara şi urbană romaă în primul rând ca bază a flotei romane de la Dunarea de Jos atunci înfiinţate, Classis Flavia Moesica, şi sediu al altor formatiuni militare (detaşamente ale legio V Macedo­nia şi, după mutarea acesteia în Dacia în 167, ale legio I Italica) dar şi ca punct final extrem de im­portant al drumului militar şi comercial de uscat care traversa centrul Dobrogei venind de la Marciano­polis şi care întâlnea aici drumul urmand malul drept al fluviului (de limes). Era deci firesc să se dezvolte aici, unde informaţiile epigrafice atesta o populaţie formată din militari, veterani şi civili romani sau greci, o aşezare nu doar de mari dimensiuni cum o arată observaţiile de teren (cca 350 x 250 m), dar însoţită şi de o aşezare civila de proporţii şi bene­ficiind de unul dintre cele mai bogate teritorii din zona dobrogeană a provinciei Moesia Inferior. De altfel, înca Ptolemeu numea Noviodunum drept "polis" (oraş). Este de presupus, în pofida unei documentaţii încă sărace pană acum şi uneori contradictorii, ca Noviodunum a putut avea înca în cursul sec. 2 d.Hr. un statut cu siguranţa superior celui de vicus sau chiar celui de civitas, ambele de altfel inca ipotetice, cu atât mai mult cu cât realitaţile arheologice şi chiar epigrafice susţin importanţa mai mare a fortificaţiei şi aşezării civile: o inscripţie lat. fragmentară descoperită în 1985 la Dinogeţia certifică titlul de municipium al oraşului Noviodunum cel puţin din vremea Severilor."

Alexandru Barnea in :

Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României,
vol. III, M-Q, Constantin Preda (coord.),Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000, p. 204-206

Sesiunea Ştiinţifică „Pontica” - 130 de ani de la prima menţiune a MINAC

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC) organizează, cu sprijinul Consiliului Judeţean Constanţa (CJC), în perioada 7 - 9 octombrie, Sesiunea Ştiinţifică Internaţională „Pontica”. Ediţia din acest an a prestigioasei manifestări, care se desfăşoară, anual, la malul mării, este dedicată împlinirii a 130 de ani de la prima menţiune a MINAC. Festivitatea de deschidere va avea loc mîine, la ora 10.00, în aula „Adrian Rădulescu” a muzeului constănţean. La eveniment sînt aşteptaţi istorici, profesori universitari, specialişti în domeniul arheologiei din ţară şi de peste hotare, comunicările susţinute de aceştia fiind grupate pe secţiuni: pre-protoistorie, perioada greco-romană, numismatică, perioada medievală şi modernă-contemporană.

Alocuţiunile oficiale din debutul Sesiunii Ştiinţifice Internaţionale „Pontica vor fi rostite, mîine, de specialişti în domeniu precum: Alexandru Suceveanu - „Contribuţie la cunoaşterea romanităţii vest-pontice. Studiu de caz: Histria”, Alexandru Barnea - „Eroul Cavaler”, Doinea Benea - „Legiunea a V-a Macedonica în timpul războaielor marcomanice (între Dacia şi Moesia Inferior)”, Nelu Zugravu - „Din nou despre titlurile episcopilor la Tomis, Tahsin Gemil - „Studiile de turcologie din România”, Gheorghe Dumitraşcu - „Începuturile Secţiei de Istorie Modernă-Contemporană a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa”.