Sesiunea Internaţională Pontica, la a 41-a ediţie

Cea de-a 41-a ediţie a Sesiunii Ştiinţifice Internaţionale „Pontica”, eveniment organizat de Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, cu sprijinul Consiliului Judeţean Constanţa, se va desfăşura, anul acesta, în perioada 1 – 3 octombrie. Tema Sesiunii este „Arheologie şi istorie în bazinul vest-pontic”, manifestarea fiind dedicată împlinirii a 130 de ani de la Unirea Dobrogei cu România (1878 - 2008). Deschiderea oficială va avea loc mîine, cu începere de la ora 10.00, în aula „Adrian Rădulescu” a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie.
Anul trecut, manifestarea s-a aflat la o ediţie jubiliară, cea de-a 40-a, fiind dedicată aniversării a 125 de ani de la naşterea marelui arheolog Vasile Pârvan şi reunind la malul mării peste 100 de specialişti din ţară. De asemenea, în cadrul Sesiunii Ştiinţifice „Pontica 2007” a fost prezentată expoziţia „Noi descoperiri şi achiziţii la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie”, în cadrul căreia au fost expuse cele mai recente descoperiri realizate în cadrul campaniilor sistematice de cercetare din vara trecută, desfăşurate pe şantierele arheologice de la Capidava, Cheia, Albeşti şi Tomis.

http://www.telegrafonline.ro/1222722000/articol/66189/sesiunea_internationala_pontica_la_a_41a_editie.html

Arheologia, o stiinta mereu în actualitate.

Arheologi din Sud-Estul Europei şi nu numai au participat la finele saptamânii trecute, la Tulcea, la colocviul "Pax Romana. Schimburi culturale şi relaţii economice în provinciile dunarene ale Imperiului Roman" Lucrarile colocviului organizat de Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi, România, şi Universitatea "St. Climent Ohridski" din Sofia, Bulgaria, în parteneriat cu Institutul de Cercetari Eco-Muzeale (ICEM), au început pe 1 septembrie, la Varna, joi seara, Muzeul de Istorie şi Arheologie din Tulcea gazduind deschiderea oficiala a acţiunii, în România. "Acţiunea este sprijinita financiar de fundaţiile germane "Alexander von Humboldt Stiftung" şi "Fritz-Thyssen" în cadrul "Programul pentru sprijinirea refacerii potenţialului ştiinţific şi de cercetare pentru statele din Europa de Sud-Est", aflat în cel de-al şaptelea an de implementare. Programul este unicat în Europa, pentru ca sprijina manifestari ştiinţifice în Europa de Sud-Est şi am ales special aceasta tema pentru a reliefa zona de graniţa", a declarat profesorul doctor universitar Octavian Bounegru din cadrul Facultaţii de Istorie a Universitaţii Iaşi.Arheologia, o ştiinţa mereu în actualitate Lucrarea care, potrivit organizatorilor, a cules cele mai multe aprecieri este cea a profesoarei asociat la Universitatea din Sofia, Dilyana Boteva. "Am încercat o nuanţare a cailor şi modurilor în care s-a realizat interacţiunea culturala în Imperiul Roman. Primul mod este sincretismul însuşi, cel care creaza un rezultat cultural nou. Problema este daca aceasta interacţiune este rezultatul unei cunoaşteri profunde a unei culturi de catre cealalta sau a unei cunoaşteri superficiale. Înclin sa cred ca este vorba de o cunoaştere superficiala, deoarece unele reprezentari par a fi un kisch din punctul de vedere al artei romane. Al doilea mod de intercaţiune este atunci când una dintre cele doua culturi accepta elemente din cealalta care i se par mai potrivite, iar cel de-al treilea mod este schimbul intercultural, iar o divinitate este integrata în panteonul culturii care o accepta. Astazi, când exista un val al patrunderii culturii americane în ţarile din Balcani, dupa caderea cortinei de fier şi exista şi acum aceleaşi moduri de integrare a culturii americane. Problema este ce mod de acceptare a culturii americane este mai creativ şi cred ca aceasta chestiune ramâne la latitudinea fiecaruia", a declarat profesoara Dilyana Boteva.* La Tulcea, lucrarile simpozionului s-au desfaşurat vineri şi sâmbata dupa-amiaza, ICEM oferindu-le oaspeţilor vizite la cetatea Noviodunum, Isaccea, la Basilica Paleocreştina din Niculiţel şi în Delta Dunarii. "De ce au ales Tulcea? Pentru ca suntem deschişi tuturor formelor de colaborare, este în interesul nostru ca în acest fel sa se vorbeasca despre ICEM şi este în interesul nostru sa se faca cunoscuta munca specialiştilor noştri", a menţionat Florin Topoleanu, directorul ICEM.


http://www.acum.com.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=10686&Itemid=1

simpozion

Arheologii tulceni sunt în această seară în sărbătoare. Începe colocviul internaţional "Pax Romana. Schimburi culturale şi relaţii economice în provinciile dunărene ale Imperiului Roman". Acţiunea, organizată de Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi şi Universitatea "St. Climent Ohridski" din Sofia, în parteneriat cu Institutul de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM), va reuni începând din această seară la Tulcea oameni de ştiinţă, arheologi şi istorici din România, Bulgaria, Franţa, Canada, Germania şi Israel. Lucrările colocviului au început pe data de 1 septembrie la Muzeul de Arheologie din Varna, Bulgaria, în această seară Muzeul de Istorie şi Arheologie urmând să găzduiască deschiderea oficială a colocviului în România. Astfel, în următoarele două zile, în sala de conferinţe de hotelului "Delta" se vor susţine comunicări ştiinţifice, arheologii urmând să viziteze şi obiective arheologice din judeţ. De menţionat este faptul că simpozionul "Pax Romana. Schimburi culturale şi relaţii economice în provinciile dunărene ale Imperiului Roman" este susţinut financiar de fundaţiile germane Alexander von Humboldt Stiftung şi Fritz-Thyssen Sonderprogramm.

http://www.acum.com.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=10663&Itemid=34

invitatie

Vineri, 15 august 2008, intre orele 9.00-16.00, ICEM Tulcea in colaborare cu partenerii sai (AFCN Romania, Consiliul local al Orasului Isaccea, University of Cambridge, University College of London, University of Southampton, Muzeul Brailei, Muzeul de Arheologie "Callatis"), organizeaza "Zi de vizita la Cetatea Noviodunum". Colectivele de cercetare roman si britanic va invita sa vizitati Cetatea Noviodunum si expozitiile organizate cu aceasta ocazie la Centrul de studii Noviodunum (baza arheologica).
De asemeni, tot vineri 15 august a.c., la Cetatea Noviodunum se deruleaza o noua activitate din cadrul proiectului "Arheolog pentru o zi", derulat de ICEM Tulcea si finantat de AFCN Romania.

Locuirea romana

Cetatea Noviodunum este situată în punctul „Pontonul Vechi” sau „Eski Kale” (în limba turca Cetatea Veche), la aproximativ 2 km de oraşul Isaccea, pe un promontoriu, în apropierea unuia dintre cele mai importante vaduri ale Dunării, de pe cursul său inferior.

Datorită poziţiei sale geografice, Noviodunum a avut un important rol strategic şi economic înaintea venirii romanilor, care s-a accentuat în perioada romană, romano-bizantină, medie-bizantină şi în evul-mediu.

Săpăturile arheologice de la Noviodunum au fost iniţiate în 1953 şi au continuat în anii 1955-1956, 1964, 1967, 1971-1973, 1976 de un colectiv condus de Ion Barnea, care a fost secondat de Bucur Mitrea, Niţă Angelescu şi Alexandru Barnea.

Descoperirile arheologice, din prima epocă a fierului, getică, elenistică, apoi păstrarea de către romani a numelui de origine celtică menţionat în unele surse literare, ne arată că aşezarea romană a suprapus una getică.

Odată cu anexarea teritoriului dintre Dunăre şi Mare – Dobrogea – la provincia Moesia Inferior în perioada împăratului Vespasian, Noviodunum îşi începe evoluţia economică, militară şi urbană, ca bază principală a flotei romane de la Dunărea de Jos - Classis Flavia Moesica - , şi sediu al altor unităţi militare (detaşamente ale leg. V Macedonica şi, după mutarea acesteia în Dacia, la Potaisa în 167, ale leg. I Italica, leg. XI Claudia şi al unităţii de Milites Primi Constantiniani), dar şi ca punct terminus al drumului militar şi comercial care traversa Dobrogea venind de la Marcianopolis şi care întâlnea aici drumul de limes, care urma malul drept al fluviului.

Recunoaşterea oficială a importanţei aşezării şi a statutului său este dată de ridicarea acesteia la rangul de municipium la sfârşitul sec. II p.Chr.

În epoca Dominatului, Noviodunum rămâne staţie importantă de flotă şi sediu al leg. I Iovia Scythica în a cărei sarcină cădea apărarea graniţei de nord a provinciei. Aici îşi avea în continuare sediul prefectul flotei de la Dunărea de Jos, numită acum Classis Ripae Scythicae.

Observaţiile din teren, însoţite de studiul de aerofotogrammetrie ne arată o fortificaţie de dimensiuni mari de cca. 350 x 250 m. La S şi E de cetate se întinde pe o suprafaţă mare, aşezarea civilă înconjurată de cu trei valuri de pământ cu şanţuri de apărare, iar dincolo de valuri până la 4-5 km distanţă se întind necropolele care aparţin diferitelor etape de locuire.

Toate aceste onservaţii, sunt suplinite de informaţii epigrafice care atestă o populaţie formată din militari, veterani şi civili romani sau greci, care redau dimensiunile şi importanţa uneia dintre cele mai importante aşezări din Moesia Inferior.

Astăzi, de-a lungul plajei se pot observa pe cca. 300 m şi o lăţime de cca. 15 - 20 m, ruinele dinspre N ale oraşului şi portului antic. Săpăturile arheologice de salvare de pe faleza Dunării, au stabilit „trei faze” de refacere a fortificaţiei. Totodată, s-a observat existenţa unor edificii importante – două thermae, locuinţe, o basilică şi zidul de incintă nordic prevăzut cu 7 turnuri de apărare semicirculare la exterior, dintre care două flancau o poarta sau o instalaţie portuară.

În anul 1995, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea a înscris în programul de cercetare, reluarea cercetărilor arheologice de la Noviodunum. Proiectul de cercetare, a fost elaborat de V.H. Baumann şi urmărea în prima fază, raportul dintre aşezarea civilă delimitată de valurile de pământ şi cetatea cu zidurile de piatră, degajarea unor segmente din incinta de sud a cetăţii şi din edificiile intramuros. În a doua etapă, programul de cercetare, urmează să fie continuat de restaurare şi punere în valoare a edificiilor şi zidurilor descoperite.

Investigaţiile arheologice din ultimii ani zece ani s-au concentrat pe incinta de SE, unde au fost cercetate trei turnuri – Turnul Mare, Turnul de Colţ şi Turnul A – evidenţiindu-se mai multe faze constructive.

Cercetările efectuate în anul 2005 în zonele de E şi de V ale Turnului Mare, au dus la descoperirea unui şanţ şi val de pământ, care aparţin celei mai vechi fortificaţii de la Noviodunum, foarte probabil faza de pământ a castrului din sec. I p.Chr.

Potrivit descoperirilor arheologice, numismatice şi a surselor literare, oraşul a supravieţuit până la jumătatea secolului al VII-lea, cele mai târzii monede fiind de la împăratul Heraclios.

locuirea bizantina si medievala

Aşa cum precizam în textul referitor la locuirea romană, săpăturile arheologice de la Noviodunum au fost iniţiate în 1953 de un colectiv condus de Ion Barnea, care a fost secondat de Bucur Mitrea, N. Anghelescu, în primele campanii şi de Al. Barnea în urmatorele. Cercetările arheologice din perioadele sus menţionate, au vizat incinta nordică, care se află într-un continuu proces de distrugere, datorat acţiunii apelor Dunării.

Colectivul de cercetare de la Noviodunum a efectuat în anii 1964, 1967, 1970, 1971 şi 1973, o serie de sondaje pe incinta de est. De asemenea, în 1973 au fost efectuate cercetări şi pe incinta de sud.

În anul 1990, F. Topoleanu şi Gh. Mănucu –Adameşteanu au realizat o serie de săpături în aşezarea civilă din apropierea cetăţii. Cu această ocazie a fost identificată existenţa unui nucleu de locuire din secolul al XIII-lea, ce suprapune o necropolă, ce a funcţionat în secolele XII-XIII şi mai multe niveluri de locuire din secolul al XI-lea, care la rândul său suprapune coplexele de epocă romano-bizantină.

Cu excepţia câtorva rapoarte, rezultatele sondajelor şi cercetărilor arheologice au fost parţial publicate.

De aceea, informaţiile şi datele culese, se dovedesc inconsistente şi fără pretenţia de a lămuri importante aspecte din istoria unuia dintre cele mai importante puncte strategice şi economice din zona gurilor Dunării.

În anul 1995, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea a înscris în programul de cercetare, reluarea săpăturilor arheologice de la Noviodunum.

Cercetarea aşezării civile din epoca medie- bizantină, a fost iniţiată în 1990 şi a fost continuată prin cele două secţiuni magistrale în anii 1995-1997 şi 2003.

Complexele, materialul arheologic recoltat, în special monedele, par să indice că locuirea din zona extra muros să se fi reluat la sfârşitul secolului al X-lea în acelaşi moment cu locuirea din cetate.

Investigaţiile arheologice au relevant existenţa unei aşezări deosebit de înfloritoare în secolul al XI-lea, marcată de distrugerile populaţiilor migratoare: pecenegi, uzi şi cumani. Se pare că în urma atacului cumanilor din 1095, locuirea extra muros înceteză, zona fiind ocupată de o necropolă plană de inhumaţie, unde s-au practicat înmormântări în secolul al XII-lea şi începutul secolului al XIII-lea. Locuirea în zonă este reluată în primele decenii ale secolului al XIII-lea, dar nu pentru o perioadă lungă de timp, datorită distrugerile provocate de tătari în 1242. Totuşi, cercetările arheologice din 2003 ne aduc argumente noi, că aşezarea civilă a continuat să fie locuită şi după 1242, până la cucerirea otomană de la începutul secolului al XV-lea.

Începând cu anul 1997, cercetările s-au concentrat asupra incintei de sud şi a zonei intra muros. Descoperirile prilejuite de aceste cercetări, au evidenţiat o depunere consistentă din secolele X-XV, depăşind pe alocuri 2-3m grosime, locuirea romană fiind surprinsă în câteva puncte Turnul Mare, Turnul de Colţ şi Turnul A, unde s-au descoperit mai multe monede şi tezaure monetare, dar şi o cantitate foarte mare de ceramică şi obiecte caracteristice acestei epoci.

În cetate şi în aşezarea civilă, au fost decoperite mii de monede, un număr mare de sigilii, obiecte de podoabă şi de cult, arme, piese de harnaşament, unelte, ceramică locală şi de import ce impresionează prin cantitate, calitate şi varietatea formelor. Se mai pot adăuga la aceste mărturii numărul mare de monede, sigilii şi obiecte, ce provin din descoperiri fortuite din zona cetăţii Noviodunum.

Toate aceste descoperiri, conturează imaginea unei aşezări cu caracter urban, fortificate, a cărei importanţă o detaşează net, din toate punctele de vedere, de celelalte centre dobrogene din secolele X-XV.