

"Pentru epoca Principatului s-a constatat, prin săpaturile arheologice de salvare de pe malul Dunării, existenţa unei serii de edificii importante - thermae, locuinţe, probabil fragmente din incinta etc. - dispuse fie sub latura de N a incintei romane târzii sau în dreptul acesteia, fie mai la V de colţul ei de N- V, fapt care a arătat încă de la început o întindere mai mare către V a fortificaţiei, restrânsă la cca jumatate din lung. în epoca Dominatului, după cum au indicat ulterior şi cercetarile aerofotogrametrice. Totodata, s-a observat graţie aceloraşi s[paturi şi o retragere către S, deci spre o cotă de nivel superioară, a liniei de fortificare dinspre Dunăre, probabil în urma creşterii cotei de inundaţii între sec. 2 şi 3 d.Hr., deoarece unele construcii timpurii dezafectate au fost clar suprapuse de noul zid nordic de incinta, cel mai bine înregistrat pâna acum. Din cele "trei faze" mai importante stabilite prin sapaturile de salvare, prima aparţine epocii Principatului. Aceleiaşi epoci îi revin majoritatea descoperirilor epigrafice (14, dintre care doua în lb. gr.), precum şi numeroase ştampile tegulare ale flotei şi ale legio V Macedonica. Pe una dintre cele mai importante inscripţii de la Noviodunum se afla numele unuia dintre ultimii comandanţi ai flotei moesice, Postumus, cunoscut doar pe aceasta cale, precum şi a doi funcţionari militari din serviciul acestuia. Importanţei documentare a inscripţiei i se adauga şi calitatea suprinzatoare a unora dintre cele mai reuşite imagini poetice întalnite în epigramele latine versificate, destul de rare de altfel, în Dobrogea romană. Din celelalte documente epigrafice precum şi din reprezentari sculpturale etc. de la Noviodunum trebuie să reţinem şi unele aspecte ale vieţii spiritua1e din epoca romană timpurie: cultul lui Herak1es, Bacchus sau Dominus şi Domina. Alte descoperiri - ceramica, unelte, obiecte diverse de uz comun, piese de arhitectura monumentală, monede numeroase etc., vorbesc despre importanţa economica a centrului de la Noviodunum în epoca romană înca foarte de timpuriu, din cursul sec. 1 d.Hr., când mai continuau schimburi cu lumea greco-orientala, direct sau prin intermediul porturilor de la Marea Neagră, dupa care oraşul se integreaza treptat vieţii economice romane. Primează în acest sens specificul limesului de la Dunărea de jos, unde se remarcă în sec. 2 şi 3 predominanța importurilor şi produţiei locale de factura apuseană şi sudică în detrimentul celor greco-orientale care vor reveni în cursul sec. 4. Una dintre ultime1e distrugeri importante ale oraşului in epoca Principatului va fi fost cea datorata atacului goţilor şi herulilor din jurul anului 267 şi marcata de ingroparea in timpul lui Gallienus a unui tezaur de 1071 monede, în zona necropolei tumulare."
Alexandru Barnea in :
Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României,
vol. III, M-Q, Constantin Preda (coord.),Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000, p. 204-206
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu