Isaccea [Noviodunum] 3

"Reconstruția oraşului in con­turul mai bine cunoscut arheologic pentru epoca Dominatului pare sa fi inceput la scurta vreme de la aceste evenimente, dupa cum au aratat unele detalii oferite de sapaturile de salvare, cel mai probabil deja in timpul imparaţilor Aurelian şi Probus, pentru ca e1e sa continue masiv sub Diocletian şi Constantin cel Mare. Incinta masura acum pe latura de N (din­spre Dunăre) cca 200 m, zidul de aparare avand grosimea de peste 3 m şi fiind prevazut pe aceeaşi latura cu şapte turnuri de apărare semicirculare la exterior, dintre care doua flancau o poarta - insta­laţie portuara. S-au construit noi thermae, o serie de edificii din aria de N, intre care şi o bazilică, toate adaptate noii forme a incintei. Intr-o porţiune din­spre E unde zidul de aparare a fost dublat (exista doua ziduri la 12 m unul de celalalt) . Valurile şi şanţurile şi azi par­ţial vizibile in teren in jurul fortificaţiei au fost lucrate, in momente diferite, in aceeaşi epocă a Do­minatului, inconjurand in scop defensiv oraşul refor­tificat cu ziduri şi populaţia aşezata extramuran. Ramanand staţie importanta de flota, Noviodunum a devenit acum sediu al leg. I Iovia Scythica in a cărei sarcina cădea apărarea graniţei nordice a provinciei. Aici se afla in continuare sediul prefectului flotei de la Du­narea de jos, numita acum Classis Ripae Scythicae, potrivit unor ştampile tegulare gasite chiar la Noviodunum Tot la Noviodunum a staţionat din sec. 4 şi unitatea de milites primi Constantiani. La Noviodunum a fost legat in 369 podul de vase unde, in mijlocul fluviului → Valens a incheiat cu → Athanaric tratatul de pace dintre Imp. şi goţi (, prin care se limitau subsidiile acordate acestora şi patrun­derea lor in Imp. şi se reduceau la doua aşezari ro­mane de pe malul drept al Dunării punctele de târg şi schimburi comerciale cu goţii la Dunarea de jos. Ulterior, oraşul a mai suferit distrugeri şi reparaţii succesive. In cursul primei jumataţi a sec. 5, un şef al federaţilor pe nume Valips, pe cat se pare hun, s-a rasculat impotriva romanilor şi, luand in stapanire oraşul Noviodunum, aceştia au fost nevoiţi sa-l asedieze. Printre refacerile mai importante amintim pe cele din timpul lui Anastasius şi Iusti­nian, cand Noviodunum a devenit reşedinţa episcopala, in a carei jurisdiţie se aflau şi bazilici paleocreştine importante ca aceea adapostind cripta cu martiri de la Niculiţel. Oraşul a supravieţuit, potrivit desco­peririlor arheologice, numismatice şi surselor litera­re, pana la inceputul sec. 7, cele mai tarzii monede fiind de la Phocas. Lor li se adauga şi o serie de sigilii bizantine din aceeaşi epocii şi mai târzii. Prin­tre sigiliile din sec. 6 se numara şi trei sigilii impe­riale de la Iustinian, aratand inca o data şi pe aceasta cale importanţa centrului de la Noviodunum."

Alexandru Barnea in :

Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României,
vol. III, M-Q, Constantin Preda (coord.),Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000, p. 204-206